Căutare

Scrisori de la Mailat: "Plătesc pentru toţi românii"

Într-o corespondenţă purtată cu EVZ, românul închis pe viaţă în Italia povesteşte cum rudele l-au lăsat baltă, iar Nati Meir i-a tras ţeapă.

Sursa: EVZ

   Nu putea fi decât Răul însuşi, cel puţin până la prima scrisoare primită pe adresa redacţiei. Bărbatul acela negricios, cu părul încâlcit, cu privirea pierdută, cu sprâncenele ridicate a sfidare, îmbrăcat într-o geacă albastră descheiată, devenea acum doi ani şi patru luni prototipul generaţiei de criminali români care - şi aici presa se ocupă cu împărţirea verbelor - îngrozeşte, hăituieşte, înspăimântă, terorizează, violează şi ucide Italia.

   Sub fotografia lui Nicolae Romulus Mailat e ştampila aplicată de judecătorii italieni: „închisoare pe viaţă”. Îşi primise condamnarea mult înainte de verdictul oficial, au scăldat-o în tuş frica românilor şi furia italienilor.
 
   „Cum se simte Mailat?”, îl întrebam pe avocatul său, Piero Piccinini, la un an după crimă. „E incredibil! E mai mult decât calm, e un om aşezat, ăsta e cuvântul. Te uiţi la el şi nu poţi înţelege. (...) E amabil cu avocatul său, cu toate persoanele din preajmă. Şi mulţumeşte mereu că e apărat. Iar asta e foarte ciudat, pentru că persoanele aflate într-o asemenea situaţie ajung la punctul în care strigă: «Faceţi ceva să ies de aici!»”.

   Peste vreo două săptămâni, la tribunal, aparatele de fotografiat şi camerele de televiziune aveau să-i compună lui Mailat o altă imagine, una derutantă: în picioare, cu mâinile pe lângă corp, bărbierit, cu părul împărţit de o cărare în zulufi mari, într-o bluză cu însemne sportive, părea un adolescent.

   Mailat a zis: „Cred că familia mea este blestemată“. A vorbit despre o soră ucisă de către soţul ei, despre un frate mort la 15 ani şi despre un altul aflat în detenţie în România. A ascultat apoi sentinţa.
   A mai trecut un an, şi disperarea despre care avocatul spunea că e obişnuită în asemenea cazuri s-a mutat în celulă cu Mailat. Condamnatul a trimis prima scrisoare către EVZ - răspuns la o solicitare uitată - la doi ani fără trei zile de la crimă.
 
MESAJ PENTRU „FILANTROPUL” NATI

„Spunei că nici la Morţi nu se promite şi nu face”

   Era înainte de fulminanta lansare în cursa prezidenţială. Pe 29 august 2008, Nati Meir - la acea vreme deputat, actualmente deţinut - îl vizita pe Romulus Mailat la penitenciarul Regina Coeli din Roma.

   „Vizita mea la Mailat nu este una întâmplătoare. Ea este urmarea firească a unui şir întreg de acţiuni pe care le-am desfăşurat în ultimii ani (...). Este cunoscut faptul că sunt singurul deputat care se ocupă de drepturile deţinuţilor din România”, se lăuda Meir pe blogul personal.
   I-a promis atunci lui Mailat sprijin la proces şi nişte bani. Generoasa lui ofertă a rămas la stadiul de proiect.
    Aşa că Mailat se dezlănţuie în finalul unei scrisori. „De ai ocazia de intervistare pe Deputatul Nati Meir că mă cunoaşte că a fost la Mine când eram la Roma spunei că Mia promis că îmi lasă la ieşire o Sută de euro. Spunei că nu e bine să promită că nici la Morţi nu se promite şi nu face”.
   Mailat n-avea însă de unde să ştie că „binefăcătorul” său fusese trimis după gratii, printre oamenii de ale căror drepturi se ocupase cu atâta „bunăvoinţă”.
   În prezent, Nati Meir este judecat pentru înşelăciune. Potrivit procurorilor, fostul candidat la preşedinţie a profitat, între ianuarie şi octombrie 2009, de poziţia sa publică, „pentru a-i induce în eroare” pe Silvian Filoti Ilie, Ilinca Ştefan, Marius Dumitru, Florin Drăghici, Radu Pindici, Mariana Oţetaru, Valentin Bălănescu şi George Mantea. Paguba produsă de Meir s-ar fi ridicat la un total de 444.235 de lei.